Fetelor, aşa e că vă dă des târcoale acest gând? Vi se pare interesant, poate chiar exotic, să deveniţi doamna X ori Y. Poate ştiţi şi cum vreţi să fie acest “domn” la braţul căruia vă vedeţi în viitor, ori poate v-aţi axat doar pe profilul acestuia, gen “să aibă casă, bani, maşină”. Evident, e important şi aspectul material. Dar care ar trebui să fie oare raţiunile unei astfel de alegeri? Până la urmă, de ce suntem atât de tentate să renunţăm la libertate doar pentru a fi “doamna X”??? Pentru că, să recunoaştem, concubinajul nu ne satisface pe termen lung!
Iată câteva motive care ne fac să ne visăm mirese:
- Prejudecăţile societăţii
Orice femeie onorabilă este una căsătorită (zice lumea). După 22/23 de ani, rudele deja încep să te întrebe când te măriţi. Dacă ai trecut de 30 de ani, insistenţa lor e şi mai acerbă. Te vei simţi ca un intrus şi te vei întreba ce naiba e în neregulă cu tine, de ce eşti încă singură şi ce nu faci bine.
Asta nu înseamnă că trebuie să îţi cobori standardele, doar ca să fii cu cineva. Bucură-te de libertate, de faptul că eşti stăpâna vieţii tale şi nu lăsa pe nimeni să-ţi spună cum să-ţi trăieşti viaţa!
- Nevoia de protecţie
Prezenţa unui bărbat alături de tine, îţi poate oferi sentimentul de siguranţă şi de stabilitate. Dacă eşti însoţită, nu vor fluiera alţi indivizi după tine, nu vei sta stingheră dacă se iese în oraş şi prietenele vin cu iubiţii, nu va trebui să respingi avansurile unor indivizi de slabă factură.
Dar, contează enorm ca tu să te simţi în siguranţă cu el şi atunci când sunteţi doar voi doi. Trebuie să te asiguri că nu este agresiv cu tine, fizic ori psihic!
- Siguranţa materială
Avantajele unei vieţi fără griji materiale este tentantă, dar nu orice femeie se pretează într-un astfel de “rol”. Dacă privim către zona VIP-urilor, observăm că o nevastă de om potent financiar e mai mult ornamentală. Nu e respectată de soţ şi, după câţiva ani, e înlocuită cu una mai tânără (şi mai proastă). Nu mai menţionez că, în multe cazuri, ar putea să-i fie tată sau bunic.
Deci, te vezi pe post de bibelou? Nu gândi că vei trăi mai mult decât el, pentru că eşti mai tânără! Boala nu cruţă pe nimeni, iar depresia şi scârba nu te vor ocoli!
- Dragostea
Ei, da, ce poate fi mai frumos decât o căsătorie din dragoste? Ştiu ce veţi spune, ce voi mai comenta acum? Păi, ştiţi ce zicea Camil Petrescu, în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? “O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei.” Păi vreţi să spuneţi că nu e aşa? Nu te convingi singură că X e potrivit pentru tine, că e deştept, că e amuzant, că are un job bine plătit, că te simţi bine cu el, că sunteţi compatibili…? Dar când îl prinzi că umblă cu alta ori îşi toacă banii la păcănele, aşa e că se transformă în porc? Cine? Porcul ală? Să nu mai aud de el!
Deci dragostea este până la urmă un proces de autosugestie şi nu e nimic rău în asta, însă nu trebuie să privim lucrurile de parcă am fi oarbe. E important să-l cunoşti bine pe cel cu care vrei să-ţi împarţi viaţa, să-i observi calităţile, dar şi defectele, şi să te întrebi dacă i le poţi accepta. Nu trăi cu speranţa că se va schimba în ceea ce vei dori tu, pentru că asta cel mai probabil nu se va întâmpla!
Aşa că, decizia “Vreau să mă mărit!” trebuie să fie luată în deplină concordanţă cu ceea ce îţi doreşti tu, nu societatea, în funcţie de sistemul tău propriu de valori, deoarece căsătoria poate duce sau nu la fericire!
Adriana – mama, sotie, prietena
