De asemenea, proiectul lui Spineanu presupunea organizarea unui tablou de evidenta a societatilor acreditate, constituirea Asociatiei Nationale a Practicienilor in activitati de lobby, evidenta lobbistilor pe langa autoritatile publice si se incheia cu un capitol de sanctiuni. In acelasi an, a aparut un proiect similar al deputatilor Petre Naidin si Serban Valeca, structurat pe 9 articole. Lobby-ul era definit drept „orice comunicare orala sau scrisa, inclusiv electronica, pentru informarea, consultarea, sustinerea sau influentarea unor decizii, adresata unor reprezentanti ai unei autoritati sau institutii publice, realizata in numele si beneficiul unui client, pe baza de contract, de catre o persoana fizica si juridica romana care are calitatea de lobbyist”. Ca un element de noutate fata de proiectul lui Spineanu, noua initiativa conditiona calitatea de lobbist de existenta „studiilor superioare de jurnalism sau drept”.
O scapare a legii Naidin-Valeca era ca nu specifica nicaieri daca reprezentantii societatii civile pot face sau nu lobby. Proiectul mai prevedea infiintarea unui Registru al lobbistilor, intocmit de secretariatul general al fiecarei camere a Parlamentului, de secretariatul general al Guvernului sau al prefecturilor. Referitor la procedura de inregistrare, proiectul prevedea ca vor fi exceptate de la inregistrare acele activitati de lobby care sunt estimate a aduce venituri sub 50 de milioane lei fiecare. In fine, in 2001, deputatul Naidin a revenit singur cu o alta initiativa imbunatatita, in care prevedea si o serie de sanctiuni pentru lobbistii care incalca legea.
Discutia despre necesitatea unei legi a lobby-ului a revenit brusc in actualitate in ultimele saptamani, dupa ce presedintele Traian Basescu l-a acuzat pe premierul Calin Popescu Tariceanu ca lucreaza cu anumite „grupuri de interese”. Presedintele PD, Emil Boc, a reactionat, explicand ca problema este una de fond si ca ar trebui scoase la lumina grupurile de interese prin legiferarea activitatilor de lobby. Potrivit unor surse guvernamentale, citate de presa, la Guvern s-ar lucra deja la o lege de profil, sub coordonarea vicepremierului George Copos si cu sprijinul patronatelor. Nimic oficial, insa. Mai mult, reprezentantii patronatelor au declarat public ca ei nu socotesc oportuna o asemenea initiativa. Proiectul ar putea fi ingropat, mai ales ca presedintele Traian Basescu a spus public ca nu-si aminteste ca legea lobby-ului sa fi fost pe agenda electorala a Aliantei D.A.
„Este trafic de influenta!…”
Chiar daca nu s-a aratat entuziasmat de ideea reglementarii lobby-ului, Traian Basescu a parut sa inteleaga diferenta dintre aceasta practica si traficul de influenta, spre deosebire de predecesorul sau. Ion Iliescu spunea ca lobby-ul este „penal” si trebuie sa ramana asa: „Unii vorbesc de lobby. Ce este lobby? Este trafic de influenta. La noi traficul de influenta este penalizat si considerat un fapt penal si asa trebuie sa fie, dar altii l-au ridicat la lumina, l-au facut transparent si i-au zis lobby. Si se plateste, se incheie contract pentru lobby, deci este un trafic de influenta oficializat”.
Intr-o declaratie publica, Traian Basescu a scos lobby-ul din zona penalului: „Lobby inseamna cu totul altceva decat trafic de influenta si eu va asigur ca traficul de influenta se pedepseste si in tarile care au legea lobby-ului”, a declarat Basescu. El a apreciat ca intre a face lobby si „a servi interesele unui mic grup, in mod netransparent” exista o diferenta si „diferenta, deocamdata, este etichetata de Codul Penal ca fiind trafic de influenta”.
Dupa ani,… si ANI
In lipsa unei legi a lobby-ului, toti ochii se vor indrepta spre viitoarea Agentie Nationala de Integritate, care ar trebui sa faca lumina in zona asa numitelor grupuri de interese. Certificatul de nastere al ANI se scrie zilele acestea la Ministerul Justitiei. Opiniile reprezentantilor societatii civile fata de aceasta noua structura si fata de eficienta ei sunt impartite si sunt consemnate mai jos.
Europenii, mai „pudici” decat americanii
Lobby-ul este ca prostitutia. Este acolo, dar ne e rusine sa-l reglementam. Intalnim aceeasi atitudine fata de aceasta practica „rusinoasa” si in alte tari europene.
„In Romania, ca si in celelalte tari vecine, se face lobby fara a exista un cadru legal specific. Pilele, relatiile, cunostintele fostei epoci comuniste continua sa functioneze si astazi. Ele sunt incriminate de Codul penal sub infractiunea de trafic de influenta. Aceasta fapta este foarte greu de dovedit, legislatia actuala parand incapabila sa trateze radacina bolii. Nu stim daca legalizarea unei practici impamantenite in lumea comunista ar putea lovi decisiv coruptia, dar ar schimba, cel putin, tactica de lupta impotriva acestui flagel si ar depasi o filosofie de atac ce s-a dovedit, cel putin pana acum, ineficienta”. Aceasta era concluzia unui articol pe care „Banii Nostri” l-a publicat anul trecut, in care aratam ca societatea romaneasca, la fel ca aproape toate societatile est-europene proaspat iesite din comunism, are retineri sa legifereze o practica „rusinoasa”, asimilata ani de-a randul faptelor de coruptie. Dar lobby-ul este ca prostitutia: exista, dar ne este rusine sa-l reglementam. Si Europa vestica a intampinat, insa, aceleasi dileme morale. Unele tari au facut pasul, altele nu. Va prezentam, in continuare, felul cum s-a rezolvat, in diferite parti ale lumii, aceasta problema.
In Europa de Est
Lituania este singura tara est europeana care a legiferat lobby-ul: legea promovata in 2001 ii obliga pe lobbisti si pe clientii lor sa se inregistreze. Romania si Slovacia au incercat sa legalizeze lobby-ul, dar eforturile lor au fost ingropate in birocratie. Ultimul raport in materie al Institutului pentru o Societate Deschisa (Programul de Monitorizare al Aderarii la UE) arata in 2002 nivelul coruptiei in statele care se pregateau sa intre in UE si felul in care acestea se raportau la practicile „acceptabile” de lobby. Letonia, Estonia, Bulgaria, Ungaria, Polonia si Cehia aveau probleme cu „lobby-ul necontrolat”. Nici Slovenia, nici Ungaria nu si-au manifestat vreun interes sa-si rezolve aceasta problema, desi lobby-ul este o practica destul de comuna aici. In Polonia si Cehia, lobby-ul se practica la scara larga, presa din cele doua tari dezvaluind cazuri in care grupuri de profil au incercat si au reusit sa influenteze diverse legi aflate in Parlament.
In Europa de Vest
Potrivit modelului european, organizatiile de lobby ar reprezenta interesele particulare in tentativa acestora de a prevala asupra interesului general. Franta interzice constituirea in interiorul Camerelor a grupurilor ce apara interese particulare, locale sau profesionale. Nu exista nici o lista sau registru special pentru persoanele ce ar dori sa faca lobby. Grupurile sau organizatiile care cer permisiunea de acces in Parlament se vor adresa presedintilor Camerelor Parlamentului, care pot autoriza accesul general sau partial in salile Legislativului. Portugalia, Grecia, Luxemburg sau Belgia nu au legi in acest sens. In Spania sau Irlanda, lobby-ul nu este un subiect de meditatie. O data intrati in lumea anglo-saxona, lucrurile se schimba. Germania reglementeaza statutul grupurilor de interese, acestea fiind obligate sa se inscrie intr-un registru, iar lista trebuie anual publicata. Lobbistii danezi trebuie sa fie inregistrati si numele lor publicate. In Marea Britanie au existat numeroase discutii despre constituirea unui registru al lobbistilor, precum si a unui cod de conduita. La Camera Comunelor nu exista o lista care sa cuprinda persoanele care fac lobby. In iulie 1996, a fost adoptat un cod de conduita al parlamentarilor, prin care acestia trebuie sa furnizeze informatii cu privire la toate sursele exterioare de remuneratie. Exista si un registru privitor la jurnalisti. In Olanda, Departamentul pentru Relatii cu Publicul al Camerei furnizeaza reprezentantilor organizatiilor de lobby permise de acces speciale, valabile pentru o singura zi, care le faciliteaza accesul in incinta Camerei. Titularii permisului au posibilitatea sa asiste la dezbateri, precum si sa ia cunostinta de documentele adoptate.
In Statele Unite
In SUA, filosofia despre democratie se schimba: interesul general este rezultat al numeroaselor interese particulare, cele din urma reprezentate de organizatii de lobby. Federal Regulation of Lobbying Act aparea in 1946 si prevedea obligativitatea inregistrarii lobbistilor de pe langa Congres, declararea surselor de finantare, a cheltuielilor facute, a proiectelor pe care le sustin. In 1996, intra in vigoare Lobbying Disclosure Act, care face distinctie intre activitatile de lobby intreprinse in domeniul legislativ si executiv.
La Uniunea Europeana
Potrivit unor cifre neoficiale, furnizate in luna martie de comisarul european pentru Afaceri Administrative, Audit si Antifrauda, Siim Kallas, numarul lobbistilor care activeaza pe langa Comisie, Parlament si Consiliul European este in jur de 15.000, iar grupurile de interese care si-au deschis birouri permente la Bruxelles se ridica la 2.600. Veniturile lor anuale s-ar cifra undeva intre 60 si 90 de milioane de euro. Oficial, pe langa Parlamentul European sunt acreditati 4.472 de lobbisti, reprezentand corporatii importante, precum Microsoft, Coca-Cola, Nokia sau EADS.