Ma prezint aici, in fata voastra, cu fapte, nu doar vorbe. Sunt biciclista si sunt tare mandra. Am si de ce. Tin bugetul sub control, fac si sport si nici nu poluez.

Sunt mandra ca fac parte din grupul femeilor care nu platesc revizie (minimum 700 lei/an) si doua tipuri de asigurari. Una de raspundere civila (aproximativ 400 lei/an), si alta care sa ma protejeze impotriva accidentelor poate minore, dar cu stricaciuni mari, cum se intampla in fiecare zi, cateva zeci, sub ochii nostri, in oras (CASCO, minimum minimorum 2900 lei/an). In continuare, sunt mandra ca nu am abonament cu pret intreg, caci nu mai sunt studenta, la metrou (60 lei /luna) sau RATB (cel putin 50lei/lunar).

Am avut masina ani de zile, dar in ultima vreme o foloseam din ce in ce mai rar. Ma suiam la volan doar din decembrie, cand incepea sa ninga, si pana in martie, cand se topeau gheturile. Caci din aprilie pana si pana tarziu, in noiembrie, ce poate fi mai comod decat sa te vanturi iute prin oras, ca un spiridus, pe oriunde ai treaba, cu pletele in vant si fusta frumoasa?

O biciclista nu pune niciodata benzina si nu are de-a face cu mirosurile din troleu.   Sigur, uneori mi-e dor de masina mea, o denumisem in gluma Sageata Albastra. Dar situatiile in care mi-ar trebui una sunt atat de putine, daca le pun in balanta cu foloasele statutului meu de biciclist cu norma-ntreaga…

Pe langa faptul ca am costuri de transport putine, spre zero, sunt si alte lucruri care ma fac sa ies in castig. De cand merg aproape exclusiv cu bicicleta 9 luni pe an, adica de 3 ani incoace, am observat cum mi s-a schimbat corpul. Am fese mult mai ferme si un abdomen mai bine conturat, chiar daca eu nu mai simt de multa vreme ca fac vreun efort. De fapt tot corpul raspunde pozitiv efortului asta zilnic de a pedala, asa ca am ceea ce se cheama tonus muscular.

Mi-au aparut muschi chiar si pe spate. Cu doar 3 ani in urma, Bucurestiul era un oras tare sfios la capitolul femei calare pe bicicleta. Femeile care se incumetau sa stea mandre in sa erau putine si deloc cutezatoare. Dar in 3 ani s-au intamplat multe. Acum suntem multe, cochete, cu rochii frumoase si cu tocuri. Cum iesi pe strada, cum vezi bicicliste fashion victims, bicicliste mame, bicicliste hipsterite. Unde mai pui ca mai toti barbatii se uita admirativ la noi, in trafic? Suntem din ce in ce mai multe, mai dragute, mai curajoase, si cu mai multi bani in buzunar. Cine mai e ca noi?