Intentiile declarate ale autoritatilor de a tempera consumul, dar si majorarea tintei oficiale de inflatie vor produce mutatii pe frontul dobanzilor.Desi platesc dobanzi real negative pentru anumite scadente, bancile nu sunt concurate serios de fonduri sau bursa.
Ati simtit pe propriul buzunar ca dobanzile la termen nu acopera decat in parte inflatia. La un nivel de 7,5%, deponentii ar trebui sa primeasca – incluzand aici impozitul de 10% pe dobanda si un comision de retragere de numerar de 0,3% – cel putin 8,6%/an pentru ca banii lor sa fie protejati impotriva cresterii preturilor. Or, sunt destule banci care platesc mai putin chiar si pentru scadenta la 12 luni (inclusiv jucatori importanti pe piata cum sunt BRD si Raiffesisen Bank).
Argumentul costurilor induse de rezerva minima obligatorie (18% din resursele atrase sunt blocate la BNR la o dobanda de numai 2%) si participarea la fondul de garantare in sistemul bancar nu prea stau in picioare in conditiile in care ecartul dintre dobanzile la credite si cele la depozite depaseste 10 procente.
Astfel, la nivelul lunii martie, dobanda medie la depozitele noi atrase era la nivelul sistemului bancar de 10,4%, in timp ce pentru creditele in lei dobanda medie era de 22,3%. Cu alte cuvinte, bancile au de unde sa suporte aceste cheltuieli. Sa nu uitam insa ca in acest moment inflatia este totusi de 10% (mai 2004-mai 2005), ceea ce face si mai dureroase pierderile deponentilor.
Masacrarea consumului ajuta depozitele in lei
Cresterea ingrijoratoare a deficitului de cont curent a determinat Guvernul sa puna consumul la zid. Cresterea TVA din ianuarie 2006 a fost prima solutie vehiculata si urmeaza ca BNR sa anunte noi masuri pentru limitarea creditarii (creditul de consum, avand in vedere ca este destinat in principal achizitionarii unor bunuri din import, pune la randul sau umarul la cresterea deficitului comercial).
Este de asteptat o usoara ascensiune a dobanzilor la termen in lei in perioada urmatoare, randamente crescute pe piata monetara find in masura sa stimuleze economisirea si procesul de dezinflatie. Nu va asteptati insa la o revenire la nivelui anului 2004, in cel mai optimist scenariu majorarea va fi in jur de un procent.
Ce parghii are la indemana BNR pentru acest lucru? In primul rand, dobanda de interventie. Apoi, rezervele minime obligatorii. Scaderea acestora, ar reduce costurile bancilor determinandu-le sa bonifice dobanzi la termen cu o fata mai „umana”. Apoi, este posibil sa asitam la o reducere a contributiilor pentru fondul de garantare. Similar, putem asista la reluarea emisunilor de certificate de trezorerie pentru populatie, la dobanzi mai mari decat eram obisnuiti, avand in vedere gradul de risc practic zero.
Ramane de vazut daca bancile vor dori sa-si conserve marjele de profit, si vor creste proportional dobanzile la creditele in lei, sau vor prefera sa accelereze competitia pentru atragerea de clienti lansand noi oferte promotionale pentru creditarea in moneda nationala.
Creditele in valuta mai primesc un ghiont
Temperarea creditului in valuta este un obiectiv asumat fara ezitare de oficialii bancii centrale.
Desi cea mai la indemana masura pentru BNR este majorarea rezervelor minime obligatorii (30% in prezent, dobanda bonificata fiind 0,7% pentru euro si 0,8% pentru dolari) majoritatea analistilor cu care am discutat la inceputul saptamanii trecute se asteptau mai degraba la masuri administrative (scaderea ponderii ratelor lunare in veniturile solicitantilor). Cel putin in cee ce priveste creditul in dolari, scumpirea se poate produce si pe cale „naturala”, odata cu majorarea dobanzii overnight in SUA cu inca 0,25% la inceputul lunii (la 3,25%/an).
O piata saraca
Lipsa unor alternative reale la depozite face posibila existenta unor randamente in lei chiar si de 5-6%. Bancile stiu ca deponentii nu au de ales: multi nu inteleg bursa, nu cunosc mecanismele fondurilor.
Chiar si pentru cunoscatori, actiunile nu mai sunt chiar o oportunitate avand in vedere tendinta descendenta a cotatiilor si scaderea lichiditatii din ultima perioada. Similar, fondurile sufera de pe urma saraciei ofertelor: segmentul obligatiunilor municipale si corporatiste e slab reprezentat, nu pot investi inca in strainatate, exista putine companii autohtone listate care sa fie suficient de lichide.
Sa remarcam insa ca, pentru cei dispusi sa riste, atat bursa cat si fondurile au dat satisfactie in primul semestru (la nivelul indicilor bursieri aprecierea era cuprinsa intre 11 si 46%, iar cel mai performant fond, KD Maximus, a obtinut o apreciere de 13%). Distributia in Romania a unor unitati ale fondurilor straine ar putea fi de asemenea o solutie, dar asta in perspectiva.
Cresteri dupa virgula
E posibil ca dobanzile pasive sa creasca usor spre sfarsitul anului, probabil cu 0,15-0,25%. Chiar daca dobanzile la termen au ajuns real negative pentru anumite scadente, nu cred ca exista riscul ca economisirea sa scada dramatic, din simplul motiv ca nu exista alternative de plasament pe acelasi palier de risc. Or, e greu de crezut ca banii vor fi retrasi masiv din banci doar pentru consum. In ceea ce priveste dobanzile la credite, evolutia acestora depinde foarte mult de politica BNR. De exemplu, majorarea rezervelor minime obligatorii pentru valuta poate duce la cresterea dobanzilor la credite.
Radu Craciun, analist ABN AMRO
BNR are painea si cutitul
Nu ma astept la schimbari la nivelul dobanzilor pasive in lei decat in ipoteza in care BNR va modifica palierul dobanzii de interventie (8% in prezent) sau rezerva minima obligatorie.
Bogdan Mihoc, director trezorerie HVB
Riscurile instabilitatii
Desi dobanzile in lei nu stimuleaza in prezent economisirea, o noua „schimbare de directie” dupa precedentul din 2003 (dupa o scadere abrupta dobanzile au avut o revenire la fel de rapida pe fondul unui puseu inflationist, n.n) nu ar fi de bun augur pentru mediul de afaceri.
