Mai multa afacere decat competitie, Olimpiada de la Londra din 2012 urmeaza aceesi reteta.
Organizatorii trebuie sa convinga marile corporatii ca este o idee buna sa investeasca in Jocurile Olimpice, demers incununat sau nu de succes, in functie de cat de priceputi sunt cei desemnati sa organizeze evenimentul.
In ultima perioada, Jocurile Olimpice s-au desfasurat sub semnul investitiilor profitabile sau nu, in functie de management, si mai putin sub semnul sportivitatii, spiritului de lupta sau fair-play.
In cadrul ceremoniei de desemnare a orasului gazda pentru Olimpiada din 2012, organizata la Singapore, Londra a castigat cursa, in detrimentul „rivalilor de moarte” parizienii, insa provocarea abia acum incepe, cu atat mai mult cu cat atacul terorist asupra capitalei Marii Britanii poate pune pe ganduri nu doar sponsorii, ci si spectatorii, Londra 2012 riscand sa devina Olimpiada stadioanelor goale.
Londra nu ar fi prima Olimpiada desfasurata sub presiunea atacurilor teroriste, Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 au reprezentat o pagina neagra in istoria intrecerii sportive.
Comandoul palestinian a tinut ostatici intre 5 si 6 septembrie mai multi membri ai delegatiei sportive a Israelului, criza ostaticilor s-a incheiat cu un carnagiu pe aerodromul militar Furstenfeldbruck din apropiere de Munchen, unde teroristii urmau sa se imbarce intr-un avion, in schimburile de focuri dintre teroristi si fortele de ordine si-au pierdut viata 11 sportivi israelieni, cinci teroristi palestinieni si doi politisti germani.
Cea mai importanta intrecere in cadrul Jocurilor Olimpice nu o reprezinta cursa de 100 de metri sau maratonul, ci nevoia ca evenimentul sa devina profitabil, astfel ca aceasta competitie urmareste doar doua reguli.
In primul rand, este aproape imposibil sa calculezi beneficiile securitatii competitiei pentru orasul gazda, iar in al doilea rand nu poti face un calcul precis al costurilor desfasurarii Jocurilor Olimpice.
Asa ca organizatorilor nu le ramane decat sa convinga marile corporatii ca este o idee buna sa investeasca in Jocurile Olimpice, demers incununat sau nu de succes, in functie de managementul celor care organizeaza evenimentul.
Datul cu banul?
Primarul orasului Montreal, care a gazduit Olimpiada din 1976, spunea, acum aproape 30 de ani, in perioada pregatirilor, ca „succesul comercial al Olimpiadei este la fel de usor de realizat ca nasterea unui copil pentru o mama!” Oare?
Deloc! Pentru ca trei decenii mai traziu aceasta declaratie inca starneste zambete printre canadieni, care inca mai platesc taxe pentru finantarea competitiei de acum aproape 30 de ani.
Un alt caz de „afacere proasta” poate fi considerata Olimpiada de anul trecut de la Atena. Acum sapte ani, grecii prognozau ca organizarea jocurilor va costa cel mult 1,3 miliarde de dolari, calcul gresit, pentru ca in momentul detalierii cheltuielilor, costurile au ajuns la 5,3 miliarde de dolari, iar odata cu stingerea tortei olimpice s-au „stins” si visele grecilor de a „scoate bani”, pentru ca la incheierea Jocurilor Olimpice cheltuielile au ajuns la aproape 14 miliarde de dolari, destul cat sa produca un deficit bugetar greu de suportat de catre economia Greciei.
Potrivit publicatiilor din Grecia, cheltuielile extrabugetare au fost determinate de necesitatea de a incheia lucrarile la obiectivele olimpice in timpul prevazut, precum si de o suplimentare a investitiilor pentru asigurarea securitatii.
Presa noteaza ca bugetul final al JO a inclus, de asemenea, anumite lucrari de modernizare a soselelor, care nu au fost realizate in mod special pentru intrecerea olimpica, dar au imbunatatit infrastructura capitalei statului grec.
Modelul Los Angeles – succes garantat?
Un succes financiar remarcabil au fost Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, ce au reusit sa aduca profit organizatorilor, evenimentul fiind prefect pentru retelele americane de televiziune care au „pompat” sume enorme pentru drepturile de televizare a intrecerii.
Marile corporatii americane au platit sume exorbitante pentru a-si vedea numele prezent pe mai toate arenele in care s-a desfasurat intrecerea olimpica, Los Angeles fiind un oras destul de mare, ce avea nevoie de noi hoteluri sau alte modificari urbanistice, multi dintre localnici puteau participa financiar, fara ca resursele orasului sa fie serios afectate.
Insa atunci erau alte vremuri, finantele se raportau la alte valori, de atunci companiile de televiziune au tot incercat sa nu mai fie interesate de drepturile pentru televizare, pentru ca, in timp, preturile au tot crescut. In present, exista un sentiment de respingere a mercantilismului si a evidentierii publicitatii sau a plasarii brandului in fata.
Costurile au crescut in ultimii ani, in buna parte din cauza politicii, numai securitatea la Olimpiada de la Atena a scos din buzunarele organizatorilor greci aproximativ 1,5 miliarde de dolari, cu mult peste costurile prevazute pentru desfasurarea intregului eveniment.
Barcelona – un succes, Sydney – mai putin
Daca tot exista tendinta de crestere a costurilor pentru organizarea unui asemenea eveniment, oare reusesc Jocurile Olimpice sa devina profitabile pentru cei care investesc sume astronomice? Se pare ca unele da, altele, nu !
De exemplu, Barcelona, a reprezentat un succes pentru organizatori, autoritatile folosind Jocurile Olimpice si pentru reconstruirea orasului, transformand Barcelona intr-o destinatie atargatoare pentru turistii de pretutindeni, totusi, partea de jos a orasului este o „fantoma”, comparativ cu zona unde au fost construite facilitatile create pe bucata de oras refacuta.
Cel mai dificil moment pentru organizatori a fost reprezentat de imposibilitatea de a calcula valoarea reala beneficiilor pentru oras.
De cealalta parte, Jocurile Olimpice de la Sydney, au reprezentat o provocare pentru organizatori de a rebrandui orasul si chiar tara, insa nu s-a putut face nici o apreciere a valorii orasului, in termeni de imagine, chiar daca, acum, Sydney este perceput de multi ca oras „mondial”, nu doar al Australiei.
Oricum, costurile palpabile pentru organizarea Jocurilor Olimpice sunt mai mult ca sigur insesizabile, insa castigul financiar, ce ar trebui resimtit mult timp dupa terminarea intrecerii, in termeni financiari si al potentialului turistic, a cam batut pasul pe loc.
Cert este ca, in pofida dificultatilor financiare create de organizarea Jocurilor Olimpice, mai toate marile capitale ale lumii se bat pentru aceasta onoare, insa, pe viitor se va pune serios problema costurilor, asta pentru ca organizatorii trebuie sa gandeasca Olimpiada, in primul rand ca pe o afacere de succes si mai apoi ce pe o intrecere sportiva.
4,6 mld. E pentru Londra 2012
Capitala engleza, care are peste sapte milioane de locuitori cu tot cu suburbii, este primul oras care va organiza pentru a treia oara Jocurile Olimpice, dupa ce a fost gazda in 1908 si 1948.
Comitetul Olimpic International CIO a ales Londra, in detrimentul Parisului pentru ca „dosarul” londonez a reusit sa impresioneze oficialii CIO prin bugetul pus la bataie pentru organizarea acestui eveniment, 4,6 miliarde de euro, dar si prin baza olimpica destinata intrecerii, cu mult mai moderna decat cea a Parisului.
Britanicii au mai cheltuit inca 25 de milioane de dolari cu promovarea candidaturii si au castigat si pentru ca au anuntat ca intrecerile atletice vor fi gazduite de noul stadion Wembley, o arena de 90.000 de locuri, de-a dreptul impresionanta.
Organizatorii sunt ca sunt linistiti, pentru ca stiu ca, indiferent cat vor cheltui pentru organizarea acestor Jocuri Olimpice, banii vor fi recuperati, de altfel, la cateva ore dupa anuntarea Londrei drept gazda a JO din 2012 s-a si anuntat ca Marea Britanie va cunoaste o perioada de crestere economica, cel mai important aspect dintre acestea fiind cele 70.000 de noi locuri de munca care vor fi generate in urmatorii 15 ani.
Ramane de vazut in ce masura atentatele din metroul Londonez vor influenta desfasurarea editiei din 2012 a Jocurilor Olimpice, pentru ca organizatorii vor trebui sa faca in asa fel incat sponsorii si spectatorii sa vina cu incredere in capitala Marii Britanii.