Fie că renovezi un apartament la bloc sau coordonezi un santier la scara mare, molozul nu poate fi lasat la voia intamplarii. In orasele aglomerate, fiecare sac de resturi de constructii inseamna potential praf, zgomot, blocaje rutiere si risc pentru sanatate, daca nu este gestionat corect. Reglementarile nu sunt optionale: un cadru clar exista si este aplicat de autoritati, cu amenzi semnificative pentru nerespectare. La nivel european, conform Eurostat, deseurile din constructii si demolari (C&D) reprezinta circa 35% din totalul deseurilor generate anual, iar Uniunea Europeana a stabilit tinta de minimum 70% pregatire pentru reutilizare, reciclare si alte operatiuni de valorificare pentru fluxul C&D (Directiva 2008/98/CE). In Romania, gestionarea corecta a molozului in zone urbane implica reguli specifice pentru colectare, documente de insotire, conditii tehnice ale vehiculelor si dovada trasabilitatii pana la punctul de valorificare sau eliminare.
Ce reguli trebuie respectate pentru transportul legal al molozului in oras?
Cadrul legal, institutiile si responsabilitatile generatorului de moloz
In Romania, baza legala pentru gestionarea deseurilor din constructii si demolari porneste de la OUG nr. 92/2021 privind regimul deseurilor, completata de HG nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor pe teritoriul Romaniei si de prevederile Directivei 2008/98/CE. Aceste acte stabilesc ca generatorul de deseuri (proprietar, chirias, antreprenor sau dezvoltator) este responsabil sa asigure colectarea separata, manipularea in conditii de siguranta, trasabilitatea si predarea catre operatori autorizati. Mai mult, Hotarari ale Consiliilor Locale pot introduce reguli suplimentare in orase, inclusiv programul de ridicare, dimensiunea containerelor sau taxele pentru ocuparea domeniului public.
Institutiile cheie sunt Garda Nationala de Mediu (GNM), care verifica si sanctioneaza, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului (ANPM), care gestioneaza autorizatiile si raportarile, si autoritatile locale (Primarii, Directii de Salubritate), care stabilesc proceduri la nivel de oras. La nivel european, Comisia Europeana a publicat EU Construction and Demolition Waste Management Protocol (2016), care recomanda trasabilitate, calitate a materialelor reciclate si obligativitatea contractarii de operatori autorizati. In practica urbana, aceste principii se traduc in documente, etichetari corecte ale fluxurilor si controale in teren.
Un element central este codificarea molozului conform Catalogului European al Deseurilor (ex. 17 01 01 beton, 17 01 02 caramizi, 17 01 07 amestecuri, 17 09 04 deseuri de constructii si demolari nepericuloase). Cand exista materiale periculoase (ex. 17 06 05 materiale de constructii care contin azbest), regulile devin si mai stricte: este obligatorie contractarea unor operatori acreditati pentru fluxuri periculoase si aplicarea procedurilor de protectie a muncii si a populatiei, cu documente specifice. In mediul urban, majoritatea fluxurilor de moloz sunt nepericuloase, dar amestecarea lor cu lemn tratat, metale contaminate sau ambalaje murdare poate schimba clasificarea.
De ce conteaza atat de mult? Pe langa impactul asupra traficului si curateniei stradale, molozul are o pondere masiva in statistici. In multe state membre UE, reciclarea C&D depaseste 70%, dar acolo unde colectarea separata si trasabilitatea sunt slabe, reutilizarea materialelor scade. Regula generala in orase este simpla: molozul se colecteaza separat, se incarca in containere adecvate, se insoteste de documente si se preda unei statii autorizate. Lipsa oricarei verigi (de exemplu, descarcarea la marginea orasului) atrage amenzi si raspundere civila pentru curatare.
Sanctiunile sunt reale: OUG nr. 92/2021 prevede amenzi semnificative pentru abandonul deseurilor si pentru nerespectarea obligatiilor de gestionare, care pot ajunge, in functie de fapta si de calitatea contravenientului, pana la zeci de mii de lei. In paralel, HG nr. 1061/2008 cere ca fiecare transport sa fie insotit de documente de identificare si ca vehiculul sa previna pierderea incarcaturii pe traseu. Autoritatile locale au propriile echipe de control, iar GNM deruleaza periodic actiuni tematice in orase, vizand santierele si utilajele care circula pe arterele principale.
Documente, avize si taxe necesare pentru transportul legal
Transportul in oras nu inseamna doar a umple un container si a-l muta dintr-un loc in altul. Din punct de vedere legal, exista un lant de documente si avize fara de care operatorul poate fi sanctionat, iar generatorul isi asuma riscul de a nu putea dovedi trasabilitatea. Un principiu fundamental: molozul trebuie sa fie preluat de un operator autorizat pentru colectare/transport C&D, iar predarea sa fie dovedita prin bonuri si avize care includ cantitatea, codul de deseu si destinatia finala. In plus, daca se ocupa domeniul public cu un container, este necesar un aviz si plata unei taxe catre Primarie (sau administratie de sector), care, in functie de localitate, poate varia intre aproximativ 0,50 si 5 lei/mp/zi.
In mod practic, lantul de documente si organizare cuprinde urmatoarele piese-cheie:
- ✅ Contract cu un operator autorizat pentru colectare si transport moloz, unde sunt clar definite codurile de deseuri, tarifele si responsabilitatile partilor.
- 📄 Document de insotire/identificare a deseurilor, conform HG nr. 1061/2008, completat cu generator, transportator, cantitate estimata/masurata si destinatie.
- 🧾 Bon de cantar/nota de predare de la statia de sortare/valorificare/eliminare autorizata, pe baza caruia se valideaza cantitatea si codul de deseu.
- 🏷️ Etichetare corecta a containerelor/sacilor (ex. 17 01 01 beton; 17 01 07 amestecuri), pentru a evita amestecarea cu fluxuri incompatibile.
- 🗂️ Evidenta interna a gestiunii deseurilor la generator, astfel incat, in caz de control, sa poata demonstra trasabilitatea si respectarea obligatiilor legale.
- 🪧 Aviz de ocupare a domeniului public si dovada platii taxei, atunci cand containerul este amplasat pe trotuar sau carosabil.
- 🕘 Planificarea transporturilor in intervale orare permise in oras, respectand restrictiile pentru vehicule de peste 3,5 t, acolo unde acestea exista.
- 📬 Notificare catre asociatia de proprietari sau administratorul imobilului, daca accesul, zgomotul si ocuparea temporara a spatiilor comune pot afecta locatarii.
Un alt aspect ignorat adesea este estimarea corecta a cantitatilor. Pentru un apartament de 50–60 mp, reamenajarea cu decopertari poate genera 1,5–3,0 tone de moloz, iar un apartament de 80–100 mp poate depasi 4,0 tone, in functie de volum si densitate (betonul si sapa au densitati ridicate, in timp ce gips-cartonul este mult mai usor). Alegerea containerului si planificarea curselor se fac plecand de la aceste estimari, pentru a evita supraincarcarea si penalitatile la cantar.
Este esential ca entitatile implicate sa pastreze documentele cel putin pe durata impusa de legislatia aplicabila si de contracte (de regula, minimum 5 ani pentru documente financiare si 3 ani pentru evidentele de mediu, dar verificati cerintele specifice). In cazul unor controale GNM sau ale autoritatilor locale, lipsa avizelor, a bonurilor de predare sau a contractului cu un operator autorizat poate duce la amenzi si la suspendarea lucrarilor pana la clarificarea situatiei.
Cerinte tehnice pentru incarcarea, transportul si descarcarea in siguranta
Dincolo de acte, conditiile tehnice fac diferenta dintre un transport civilizat si un traseu plin de praf si resturi. Vehiculul trebuie sa fie in stare tehnica foarte buna, containerul sau benele sa fie adecvate tipului de deseu si sa existe masuri concrete pentru prevenirea imprastierii materialelor pe carosabil. In multe orase, inclusiv in capitala, traficul greu este restrictionat in orele de varf, iar circulatia vehiculelor de peste 3,5 t este permisa pe rute si intervale stabilite de autoritatea de trafic. Operatorii trebuie sa respecte aceste reguli si sa aleaga ferestre orare care reduc impactul asupra locuitorilor.
Recomandarile tehnice si elementele verificate de obicei in teren includ:
- 🔒 Prelata sau capac fix pentru acoperirea incarcaturii, obligatorie pentru a preveni pierderile de material si imprastierea prafului.
- ⚖️ Incarcare uniforma si respectarea masei maxime admise a vehiculului; supraincarcarea creste riscul de avarie si contraventii la cantar.
- 🧹 Curatarea rotilor si a sasiului la plecarea din santier; noroiul si mortarul lasate pe drum pot atrage sanctiuni si plangeri legitime din partea vecinilor.
- 🪨 Separarea deseurilor: beton si caramida in containere dedicate, gips-carton separat, metale separat; amestecarea reduce rata de valorificare si poate modifica regimul de tratare.
- 🛑 Fixare mecanica a containerului pe sasiu si verificarea inchiderilor; clapele slabe si lanturile neasigurate reprezinta risc major in curbe si la franari.
- 🕑 Planificarea rutei cu timp tampon: ocolirea zonelor pietonale aglomerate si respectarea limitelor locale de zgomot, mai ales in proximitatea spitalelor si scolilor.
Din punctul de vedere al impactului asupra calitatii aerului, acoperirea incarcaturii si manipularea umeda (stropire rapida a materialelor foarte prafoase) pot reduce vizibil praful in zona de incarcare si descarcare. In cartierele dense, aceasta masura este adesea trecuta cu vederea, desi costul este minim si beneficiul pentru vecini este major. De asemenea, semnalizarea zonei de lucru cu jaloane si benzi reflectorizante reduce riscul incidentelor cu pietonii si biciclistii.
Pe linie normativa, HG nr. 1061/2008 cere in mod expres prevenirea emisiilor si a pierderilor de material pe durata transportului. Nerespectarea poate duce la amenzi, iar in cazurile grave autoritatile pot dispune oprirea din trafic pana la remediere. In plus, asigurarea RCA si, dupa caz, a unei polite de raspundere civila pentru activitati cu risc sporit sunt practici recomandate. O flota bine intretinuta, cu revizii la zi si soferi instruiti pe proceduri de mediu si securitate, reduce semnificativ riscul operational si legal.
Trasabilitate, reciclare si obiective de performanta in oras
Trasabilitatea inseamna sa poti demonstra, pas cu pas, de unde a plecat molozul, pe ce ruta a circulat si unde a ajuns. In orase, acest lucru este vital pentru a preveni abandonul pe spatii verzi, pe maluri de rau sau in zone periferice. Lantul documentar descris mai sus este completat de practicile statiei de primire: cantarire, inregistrare in sistem, sortare mecanica sau manuala, valorificare si emiterea documentelor de predare/primire. Pentru fluxul C&D, statia trebuie sa fie autorizata pentru codurile din capitolul 17 al Catalogului European al Deseurilor si sa poata dovedi ca asigura valorificarea acolo unde este posibil.
Din perspectiva performantei, tinta europeana de 70% pregatire pentru reutilizare, reciclare si valorificare pentru deseuri C&D este reperul minim. In practica, acest procent se obtine prin separare la sursa si prin infrastructura dedicata. Betonul si caramida (17 01 01/02) pot fi concasate si transformate in agregate reciclate pentru straturi de drumuri sau umpluturi tehnice. Metalul (17 04 xx) intra in fluxul de reciclare metalurgica, iar lemnul curat (17 02 01) poate fi tocat pentru panouri sau pentru producerea de energie in instalatii autorizate. Gips-cartonul curat poate fi reciclat pentru recuperarea sulfatului de calciu. Date orientative din literatura tehnica arata ca 1 tona de beton reciclat poate substitui circa 0,8–0,9 tone de agregate naturale, reducand consumul de resurse si emisiile asociate cu extractia si transportul materialelor virgine.
Rolul institutiilor este complementar: ANPM urmareste autorizatiile si raportarile, GNM verifica in teren respectarea regulilor, iar autoritatile locale introduc conditii operationale si pot finanta infrastructura prin planuri locale de gestionare a deseurilor. La nivel international, Comisia Europeana recomanda in Protocolul C&D (2016) implementarea sistemelor de asigurare a calitatii pentru agregatele reciclate, contracte publice care sa favorizeze materialele secundare si platforme digitale pentru trasabilitatea deseurilor. Pentru orasele mari, adoptarea achizitiilor publice verzi poate creste cererea pentru materiale provenite din moloz, inchizand astfel bucla economiei circulare.
Un oras bine administrat isi poate propune indicatori concreti: reducerea cu 20–30% a depozitarii la groapa a fluxului C&D in 3–5 ani, cresterea cu 15% a colectarii separate la sursa in acelasi interval si cel putin 2–3 puncte de transfer si sortare functionale pe fiecare 500.000 de locuitori. Transparenta datelor este cruciala: publicarea lunara a cantitatilor colectate, a ratelor de valorificare si a sanctiunilor aplicate descurajeaza practicile informale si incurajeaza conformarea. In final, un lant coerent, de la santier la statia de valorificare, protejeaza spatiul public, intareste increderea locuitorilor si genereaza materiale secundare utile pentru proiectele urbane.
Din punct de vedere practic, atunci cand planifici lucrari, alege operatori cu licente valabile, intreaba clar despre trasee si punctele de descarcare, solicita inainte modele de documente si verifica daca statia de destinatie este autorizata pentru codurile tale de deseuri. Completeaza corect formularele, eticheteaza containerele si pastreaza dosarul cu dovada predarii pentru eventualele controale. Respectand aceste reguli, te incadrezi in cerintele OUG nr. 92/2021 si HG nr. 1061/2008, eviti amenzi care pot ajunge la zeci de mii de lei si contribui la obiectivul european de 70% valorificare a molozului.
