Infecțiile nosocomiale sunt acele infecții pe care pacienții le dezvoltă într-un interval de maxim 48 de ore de la vizita sau internarea într-un unitate medicală (indiferent dacă vorbim de un spital, o clinică stomatologică sau un centru de îngrijire pentru bătrâni). Riscul de contactare a unui agent patogen în cadrul unui spital este mult mai mare pentru că majoritatea pacienților au un sistem imunitar slăbit în timpul spitalizării. De altfel, bătrânii sau persoanele care suferă de boli cronice fac parte din categoriile predispuse la astfel de infecții nosocomiale.
Factorii care favorizează transmiterea infecțiilor nosocomiale
Majoritatea bacteriilor, fungilor și virusurilor se transmit prin contactul direct de la o persoană la alta, sau prin contactul cu o suprafață contaminată, cum ar fi echipamentele medicale sau instrumentele medicale folosite în cadrul unor proceduri sau intervenții. Igiena incorectă a mâinilor este unul dintre cei mai importanți factori care favorizează transmiterea acestor infecții. Dacă personalul medical sau pacienții care au fost contaminați nu se spală corect pe mâini, pot transmite cu ușurință agenții patogeni și altor pacienți. Transmiterea infecțiilor nosocomiale este mult mai rapidă în unitățile medicale aglomerate, acolo unde controlul și dezinfecția spațiilor nu se poate face la standarde ridicate.
Studiile au arătat faptul că cele mai multe infecții nosocomiale sunt întâlnite în secțiile de ATI și în cele de chirurgie. Acest lucru se întâmplă din cauza unor proceduri medicale care favorizează apariția infecțiilor nosocomiale.
Cum pot fi oprită răspândirea infecțiilor nosocomiale?
Dezinfectarea mâinilor și a suprafețelor rămâne principala modalitate prin care poate fi oprită răspândirea infecțiilor nosocomiale. Dezinfectarea suprafețelor se face cu produse pentru curatenie speciale, alese în funcție de suprafața ce necesită curățare. Pentru o eficiență mai mare, mai întâi se curăță suprafața și apoi se dezinfectează. Ar trebui insistat pe acest proces mai ales în spațiile cu risc mare de contaminare, cum ar fi sălile de operație, secțiile ATI sau saloanele pacienților.
Pentru a se asigura că au fost eliminați agenții patogeni, unele unități medicale alternează diferite tipuri de detergenti profesionali, tocmai pentru că bacteriile dezvoltă în timp o rezistență la substanțele de curățare, exact ca la antibiotic, fiind mai greu de anihilat.
În ceea ce privește spălatul mâinilor, acest obicei ar trebui promovat atât în rândul personalului medical, cât și în cel al pacienților, care ar trebui să aibă acces la dispensere de săpun lichid, la uscătoare de păr sau prosoape de hârtie. În acest mod, fiecare persoană se poate implica activ în oprirea răspândirii infecțiilor nosocomiale. Alături de dezinfectarea suprafețelor, de izolarea pacienților contaminați și de stabilirea unui protocol riguros, procentul de infectare cu astfel de agenți patogeni în cadrul unităților medicale ar trebui să scadă.
