Hiperinflatia aspira puterea de cumparare si economiile si determina un exod masiv al investitiilor straine din tara afectata dar poate avea efecte benefice pentru cei supraindatorati, daca dobanda este fixa sau daca dobanzile de referinta nu țin pasul cu inflatia reala. In istorie au fost mai multe episoade de hiperinflatie, urmate de restaurare a sistemului banilor “reali”, cu acoperire in active forte (aur). Urmarile hiperinflatiei sunt disciplina bugetara stricta aplicata de noua clasa politica, o banca centrala mai agresiva cu mijloacele de lupta impotriva inflatiei (vezi Bundesbank) sau Consiliul Monetar.
Ce este hiperinflatia – Cauze
Hiperinflatia apare, de regula, in timpul sau imediat dupa razboaie, prabusiri ale monedei, tulburari sociale. Populatia prefera sa iti tina economiile in active ne-monetare sau in alte valute stabile si nu in cea nationala iar preturile ajung rapid la cotatii paralele (vezi Romania anilor ‘90 cu evaluarile in dolari si mai tarziu euro) in cautarea unei relative stabilitati, costul creditului este exorbitant si anticipeaza cu bonus devalorizarile viitoare ale monedei.
Cauzele hiperinflatiei sunt considerate cresterea masei monetare dublata de cresterea velocitatii banilor (viteza de circulatie) fara o corespondenta reala in productia de bunuri si servicii. Retineti deci ca nu este suficient ca masa monetara sa creasca spectaculos pentru a avea hiperinflatie, trebuie ca si banii sa circule rapid in economie sub forma de credit, majorari de salarii si pensii utilizate pentru achizitii de bunuri (recent, ca masura impotriva crizei, autoritatile din SUA au decis sa mareasca masa monetara pentru a acoperi pierderile bancilor, dar inflatia nu a aparut pentru ca populatia si companiile erau deja supraindatorate si nu mai puteau absorbi noi imprumuturi iar economia era majoritar privata si nu se putea decide centralizat o crestere generala a veniturilor).
Inflatia monetara poate deveni hiperinflatie
Multiplicarea masei monetare este realizata de Banca Centrala (daca in vremuri de pace deficitul public poate fi acoperit prin vanzare de obligatiuni guvernamentale, in vremuri de razboi sau in perioade foarte dificile economic, investitorii incep sa lipseasca iar Bancile Centrale dau o mana de ajutor monetizand datoria – sunt singurii cumparatori de bonduri) pentru a satisface nevoile de finantare a cheltuielilor guvernamentale sau a altor obligatii (vezi Republica de la Weimar – s-au tiparit bani pentru a se achita obligatiile de razboi). Inflatia monetara generata astfel poate deveni hiperinflatie daca autoritatile esueaza sa acopere deficitul public din taxe, imprumuturi, reducere de costuri, etc. In caz extrem, urmeaza pierderea generalizata de incredere in moneda nationala si o crestere accelerata a velocitatii banilor (toata lumea se grabeste sa cheltuiasca banii de hartie pentru a-i transforma in bunuri fizice ceea ce determina o crestere rapida a preturilor, producatorii incearca sa se protejeze majorand la randul lor cotatiile si se intra intr-o spirala mortala pentru cei lipsiti de venituri).
Hiperinflatia aspira puterea de cumparare si economiile si determina un exod masiv al investitiilor straine din tara afectata dar poate avea efecte benefice pentru cei supraindatorati, daca dobanda este fixa sau daca dobanzile de referinta nu tin pasul cu inflatia reala. In istorie au fost mai multe episoade de hiperinflatie urmate de restaurare a sistemului banilor “reali”, cu acoperire in active forte (aur). Urmarile hiperinflatiei sunt disciplina bugetara stricta aplicata de noua clasa politica, o banca centrala mai agresiva cu mijloacele de lupta impotriva inflatiei sau Consiliul Monetar.
Ce este hiperinflatia – Exemple
In 1923, Republica de la Weimar tiparea bancnota de 2 trilioane de marci si tot atunci se emiteau marci postale in valoare de 500 de milioane de marci. Cea mai mare valoare a bancnotelor in timpul hiperinflatiei din Germania a fost de 100 trilioane, in momentul in care 1 dolar SUA valora 4 trilioane (4.000.000.000.000) de marci. Cea mai mare bancnota tiparita (ca numar de zerouri evident) a fost insa in Ungaria, in 1946: 100 quintilioane de pengo (10 la puterea 20 de pengo). Din ratiuni practice, pe bancota era scrisa valoarea in litere (o suta de milioane de trilioane) si nu in.. cifre. Asta face ca bancnota cu cel mai mare numar de zerouri pe ea sa fie emisa in Zimbabwe-100.000.000.000.000 de dolari locali (100 de trilioane). Guvernele incearca uneori sa mascheze cresterea preturilor prin denominari (se taie un numar de zerouri) sau sa le tina in frau prin diferite tehnici de control (“mercuriale”, preturi fixe la anumite produse) care duc insa la penurie.
Romania s-a confruntat la randul sau cu hiperinflatia in anii ‘90. Daca in 1990 bancnota cu valoarea cea mai mare era de 100 de lei, in anul 2000 valoarea crescuse la 500.000 de lei. In intervalul 1990-2010, leul pierduse 99,97% din puterea sa de cumparare (a fost necesara in 2005 o denominare de 10.000: 1 pentru a “acoperi” urmele) in timp ce in Stele Unite, dolarul a pierdut 95% in aproape 100 de ani (de la infiintarea Fed in 1913).
Cele mai spectaculoase hiperinflatii de-a lungul istoriei
Țara | Luna cu cea mai mare inflatie | Inflatia zilnica (%) | Perioada necesar dublarii preturilor |
Ungaria | Iulie 1946 | 207 | 15 ore |
Zimbabwe | Noiembrie 2008 | 98 | 24 ore |
Yugoslavia | Ianuarie 1994 | 64,6 | 1,4 zile |
Germania | Octombrie 1923 | 20 | 3,7 zile |
Grecia | Octombrie 1944 | 17,8 | 4,3 zile |
Taiwan | Mai 1949 | 11 | 6,7 zile |