Articol creat in colaborare cu Indeco Grup

Tratarea solvenților uzați trebuie organizată ca un proces controlat, nu ca o simplă predare a unor lichide rămase după utilizare. Pentru o firmă, respectarea obligațiilor de mediu începe din momentul în care solventul nu mai poate fi folosit în activitatea curentă și devine deșeu.

Solvenții uzați pot proveni din vopsire, degresare, curățarea pieselor, imprimare, producție, mentenanță sau activități de laborator. După folosire, pot conține uleiuri, apă, vopsele, rășini, particule metalice, cerneluri, adezivi sau alte substanțe care le schimbă compoziția. Din acest motiv, firma trebuie să știe ce colectează, cum păstrează lichidul și cui îl predă pentru tratare.

Identifică sursa și compoziția solventului uzat

Primul pas este identificarea solventului și a activității din care provine. Nu este suficient ca recipientul să fie etichetat simplu cu „solvent uzat”, deoarece operatorul care îl preia trebuie să știe ce tip de substanță gestionează și ce riscuri pot apărea.

Firma trebuie să păstreze informații despre produsul folosit inițial, procesul în care a fost utilizat și eventualele contaminări apărute pe parcurs. Aceste date ajută la stabilirea metodei potrivite de tratare: regenerare, separare, distilare, valorificare sau eliminare controlată.

Înainte de predare, este util să fie pregătite:

  • denumirea solventului sau a produsului utilizat inițial;

  • fișa cu date de securitate, dacă este disponibilă;

  • activitatea din care a rezultat solventul uzat;

  • substanțele cu care a intrat în contact;

  • cantitatea estimată și tipul recipientelor folosite;

  • informații despre eventuale amestecuri cu apă, uleiuri, vopsele, rășini sau alte materiale.

Cu cât aceste informații sunt mai clare, cu atât scade riscul unei încadrări greșite sau al unei soluții de tratare nepotrivite.

Colectează solvenții separat, pe categorii compatibile

O obligație practică importantă este evitarea amestecării necontrolate. Solvenții uzați nu ar trebui turnați în același recipient doar pentru că au aceeași stare lichidă. Compoziția lor poate fi diferită, iar unele amestecuri pot deveni mai greu de tratat, mai costisitoare sau mai riscante.

De exemplu, un solvent folosit la degresare poate avea alt traseu decât unul contaminat cu vopsea, lac, cerneală sau adeziv. Dacă sunt amestecați, operatorul poate avea nevoie de analiză suplimentară sau poate direcționa întregul lot către eliminare, chiar dacă o parte ar fi putut fi recuperată.

Pentru colectarea internă, firma trebuie să urmărească:

  • recipiente separate pentru solvenți cu proveniențe diferite;

  • evitarea amestecării cu ulei uzat, antigel, acizi, baze sau alte lichide tehnice;

  • etichetarea fiecărui recipient cu denumirea deșeului și sursa acestuia;

  • păstrarea recipientelor închise, pentru reducerea vaporilor și a riscului de inflamabilitate;

  • amplasarea recipientelor în zone sigure, ferite de surse de căldură sau lovituri;

  • verificarea periodică a stării recipientelor.

Separarea corectă poate păstra deschisă posibilitatea de regenerare sau valorificare și poate reduce costurile de gestionare.

Stabilește dacă solventul poate fi regenerat sau trebuie eliminat

Tratarea solvenților uzați nu înseamnă automat eliminare. În unele cazuri, solventul poate fi recuperat prin procese precum distilarea, filtrarea sau separarea impurităților. În alte situații, gradul de contaminare este prea mare, iar solventul trebuie pregătit pentru valorificare energetică sau eliminare.

Decizia trebuie luată în funcție de compoziție, cantitate, contaminare și soluțiile disponibile la operatorul autorizat. Firma nu trebuie să presupună singură că solventul este recuperabil sau nerecuperabil, mai ales atunci când conținutul recipientelor nu este clar.

Tratarea poate include, după caz:

  • separarea impurităților solide sau lichide;

  • decantarea apei sau a nămolurilor;

  • filtrarea particulelor și a resturilor din proces;

  • distilarea pentru recuperarea solventului;

  • pregătirea pentru valorificare energetică;

  • tratarea înainte de eliminare, dacă recuperarea nu este posibilă.

O firmă care gestionează corect acest flux trebuie să poată explica de ce solventul a fost direcționat către o anumită operațiune, pe baza informațiilor tehnice și a recomandării operatorului.

Alege un operator autorizat pentru tratarea solvenților uzați

Nu orice firmă care colectează deșeuri poate trata solvenți uzați. Unele firme doar ridică și transportă deșeurile către un alt operator, iar altele dețin instalații proprii pentru tratare. Ambele variante pot fi acceptabile, dacă traseul este clar și documentat.

Înainte de colaborare, firma trebuie să verifice dacă operatorul este autorizat pentru tipul de solvent predat și pentru activitatea prestată. Autorizația trebuie analizată concret, nu doar cerută formal.

În documentele operatorului trebuie urmărite:

  • valabilitatea autorizației de mediu;

  • codurile de deșeuri pe care le poate prelua;

  • activitățile permise, precum colectare, stocare temporară, tratare, valorificare sau eliminare;

  • punctul de lucru sau instalația unde ajung solvenții;

  • condițiile speciale pentru deșeuri inflamabile, toxice sau cu compoziție variabilă;

  • documentele pe care firma le primește după predare.

Dacă operatorul nu poate explica unde ajunge solventul după colectare sau ce operațiune se aplică, este recomandat să nu fie făcută predarea până la clarificarea traseului.

Pregătește corect recipientele pentru ridicare

Solvenții uzați trebuie păstrați și predați în recipiente potrivite, închise și rezistente. Ambalarea greșită poate duce la scurgeri, vapori, incendii, refuzul transportului sau costuri suplimentare pentru reambalare.

Recipientele trebuie să fie compatibile cu lichidul conținut și să nu fie fisurate, corodate sau fără capac. Este important ca ele să fie etichetate clar și să nu conțină amestecuri necunoscute. Dacă firma nu știe exact ce se află într-un recipient, acest lucru trebuie comunicat operatorului înainte de ridicare.

Pentru o predare sigură, trebuie verificate:

  • recipientele sunt închise etanș și nu prezintă scurgeri;

  • etichetele sunt lizibile și indică tipul de deșeu;

  • solvenții incompatibili nu sunt depozitați împreună;

  • zona de stocare este ventilată și protejată;

  • există materiale de intervenție pentru scurgeri accidentale;

  • personalul știe ce recipiente trebuie predate și în ce cantitate.

Aceste măsuri nu sunt doar administrative. Ele reduc riscul de accident și ajută operatorul să preia deșeurile fără întârzieri.

Păstrează documentele care dovedesc traseul solventului uzat

După predare, firma trebuie să aibă documente care confirmă ce a fost preluat, în ce cantitate, de către cine și către ce etapă a fost direcționat deșeul. Fără aceste documente, firma poate avea dificultăți în a demonstra că și-a îndeplinit obligațiile de mediu.

Documentele trebuie corelate cu evidențele interne, mai ales dacă firma generează solvenți uzați periodic. Diferențele de cantitate, denumire sau cod de deșeu trebuie clarificate imediat.

În arhiva firmei pot fi păstrate:

  • contractul sau comanda de servicii cu operatorul;

  • autorizația de mediu a operatorului;

  • documentul de predare-primire;

  • bonul de cântar sau confirmarea cantității;

  • documentele de transport, atunci când sunt aplicabile;

  • confirmările privind tratarea, valorificarea sau eliminarea, dacă sunt transmise de operator.

O evidență completă ajută firma să răspundă rapid la întrebări privind cantitățile generate, frecvența predărilor și modul în care solvenții uzați au fost gestionați.

Revizuiește periodic modul în care se generează solvenții uzați

Respectarea obligațiilor de mediu nu se limitează la predarea către un operator autorizat. Firma trebuie să urmărească și modul în care apar acești solvenți uzați în activitatea curentă. Uneori, cantitățile pot fi reduse prin schimbarea procedurilor interne, colectare mai bună sau utilizarea mai eficientă a produselor.

Este util ca firma să analizeze periodic:

  • ce activități generează cele mai mari cantități de solvent uzat;

  • dacă solvenții sunt contaminați inutil prin amestecare;

  • dacă angajații respectă regulile de colectare separată;

  • dacă recipientele sunt suficiente și amplasate corect;

  • dacă există posibilitatea regenerării pentru anumite fluxuri;

  • dacă instrucțiunile interne trebuie actualizate.

Prin această verificare, firma poate reduce riscurile, poate controla costurile și poate păstra o gestionare mai clară a deșeurilor periculoase.

Tratarea corectă a solvenților uzați presupune identificare, colectare separată, ambalare sigură, alegerea unui operator autorizat și păstrarea documentelor de trasabilitate. Atunci când aceste etape sunt organizate din timp, firma poate demonstra că solvenții uzați nu au fost eliminați la întâmplare, ci au urmat un traseu controlat și conform obligațiilor de mediu.

 

Despre autor

Toate articolele autorului