Pontul zilei

Mai ai timp sa privesti in jur?

de Cristian Dogaru - 03.12.2009

A- A+

E imposibil sa nu va sara in ochi: oamenii care se grabesc pe strazile orasului aproape ca nu mai privesc in jurul lor. Observati atent si veti remarca doar priviri fugare, alunecoase, focalizate parca in interior. Ganduri, probleme, obiective de indeplinit-minti care macina in gol in timp ce corpul se grabeste sa prinda tramvaiul, metroul, condica la semnat. Strada ar fi un spectacol in sine daca am mai avea timpul si cheful s-o observam, limbajul corpurilor trecatorilor, mimica, gesticulatiile, tipologiile umane ar fi chiar amuzant de disecat daca n-ar trebui sa ne framantam rasucind pe toate partile ratele de achitat la banca, targeturile de atins la job, problemele de rezolvat in familie in viitorul apropiat. Mai pastram in minte felii subtiri de trecut (fericirea e doar retrospectiva, nu?), o pojghita subtire de prezent cat sa nu cadem in nas pe strada sau sa ne dam cap in cap, si halci imense dintr-un viitor posibil pe care le rasucim insa obsesiv pe toate partile de dimineata pana seara tarziu. Poate pe asta se bazeaza succesul televiziunii: are meritul ca te rupe de monologul interior, ca te elibereaza de obiective, ca iti ofera un temporar vid interior chiar daca pentru asta trebuie sa suporti prostul gust trambitat din cutia aflata in fata ta. Revenind, de ce oare lasam viitorul incert sa ocupe spatiul prezentului concret din vietile noastre, cati oameni rabdand de foame vedeti zilnic in jur si cati perpelindu-se speriati de fluctuatiile veniturilor viitoare? Sunteti siguri ca merita efortul?

Sunt oameni care au facut greseala vietii lor imprumutandu-se la banci cu gandul ca vor fi fericiti forever cu achizitiile facute. Au descoperit acum ca satisfactia trece repede si ca multumirea temporara trebuie platita ani buni cu sudoare si tensiune nervoasa. Au renuntat la confortul prezentului si au primit de la bancheri stresul datoriei pana la scadenta, ani lungi de emotii si nesomn (poate imi pierd servicul, cum voi plati? daca ma imbolnavesc ce ma fac? daca se depreciaza leul cum voi acoperi ratele?). Merita? Vreau insa sa vad si debitori fericiti, spuneti-mi cum vi se umple zilnic inima de bucurie privindu-va masina luata in leasing sau pe credit din garaj, si cum plutiti in fiecare luna la banca sa va achitati ratele. Poate ca ma insel eu si sunt si astfel de oameni. Din decenta n-am pomenit nimic de cei care s-au indatorat pentru o casa in ultimii doi ani, suferinta e mult mai mare aici.

Ganditi-va bine, pentru ce sunt folosite creditele pe scara larga? Cate electrocasnice iti poti lua intr-o viata de om, cate imbunatatiri sa aduci la casa? Creditele mici se pot plati cu chiu cu vai in cativa ani, ce va faceti insa cand sunteti datori la banca pentru 30? Va ganditi cumva ca viata dvs profesionala va fi lina pana atunci? Ca economia o sa creasca constant, ca nu vor fi turbulente? Cea mai mare capcana in care puteti cadea este sa va treziti pe viata dator dintr-un capriciu de moment, din lacomie, din dorinta de a avea cu ce va lauda la job. Iar daca acceptati sa platiti mai mult de jumatate din venituri pentru confortul de a fi proprietar, v-ati facut singur latul, ramane ca viata sa va impinga doar scaunul de sub picioare. Priviti adevarul in fata: va asteapta ani lungi cu priviri pierdute in gol pe strada, calcule complicate de facut in cap, oftaturi lungi in fata ghiseului. Bula asta apocaliptica din imobiliare care a pocnit in 2006-2007 s-a bazat pe credit, pe umflarea artificiala a cererii. Cum altfel decat artificial au putut fi crescute preturile apartamentelor din Bucuresti de peste 4 ori pretul de constructie "la nou"? Nu va amanetati viitorul, confortul emotional, lejeritatea de a-i rade sefului in fata la job, ganditi-ba bine cand va cedati libertatea. In 30 de ani poate ca veti face un mariaj de sucess, poate ca veti primi o mostenire, poate ca pretul chiriilor va scadea foarte mult. In Roma antica, pentru buna purtare, servicii facute fostului stapan, calitati deosebite, scavii putea fi eliberati de proprietar devenind liberti. Uneori reauseau sa stranga o suma cu care sa-si cumpere libertatea (nu li se percepea insa comision de rambursare anticipata). Si in lumea de azi puteti primi reesalonari care sa va prelungeasca starea de dependenta, dar nu si o scurtare a "pedepsei" pentru calitati pesonale sau servicii aduse creditorului. Ba va puteti pierde si bunul iptecat ramanand datori la banca (asta e o inventie moderna). Mare grija inainte de a semna pentru un credit, o sa repet de sute de ori asta daca e cazul.

(4)Comentarii

raspunde asa este
si eu a scris pe 3 decembrie 2009, 13:57

acum e prea tarziu.
recunosc ca cele citate mai sus sunt adevarate
raspunde schimbare creditor
albanezu a scris pe 3 decembrie 2009, 22:22

Mult mai grav este daca esti dator la stat .Aceasta entitate percepe dobanzi camataresti 0.1% pe zi , adica 36% pe an
raspunde si care sa fie solutia
solutia a scris pe 4 decembrie 2009, 10:25

Da intr-adevar asa este. Dar oare era si o alta solutie? Mi-am luat casa si m-am indatorat nu dintr-un capriciu de moment, din lacomie, din dorinta de a avea cu ce va lauda la job ci din dorinta de a avea un loc al meu in care sa ma simt confortabil, in care sa-mi cresc copilasii fara teama ca proprietarul nu o sa mai vrea sa inchirieze si peste o luna si trebuie sa impachetez totul din nou si sa plec. Exista si alta solutie? Posibil dar eu n-am avut-o atunci..
raspunde circul vietii
Stefan a scris pe 4 decembrie 2009, 11:43

Am reusit sa zic nu temptatiei de a lua credit. Proaspat casatorit cu 2 copii mai bine stau in chirie. Doar exista legea protectiei chiriasilor :). Mai bine ma tin de aceasta lege slaba decat sa devin sluga cuiva.

Ma scarpinasem cum as putea scapa de tot sistemul asta monetar. Adevarul este ca nu poti. Poate daca imi ard toate actele. Chiar daca am un pamant, chiar daca imi fac, casa, gradina, prepar mancarea...tot trebuie sa platesti impozite statului. Daca nu faci iti ia pamantul si casa si tot. Deci pana la urma trebuie sa fac comert cu ceva sa fac bani...iar am ajuns in ring.

Cu mult pesimism zic ca o sa apucam SI NOI ziua in care te nasti deja cu datorie si o sa traiesti toata viata incercand sa nu devii si mai datoare. Intarzierea de a plati datoria o sa faca sa devii si mai datoare zi de zi. Nu o sa fie revolta ca o sa muncim ca apratori a sistemului ca o sa stergem mai multa datorie in felul acesta sau poate pur si simplu o sa avem acces la produse exotice.

NOU MONEDA NATIONALA : DATORIA

Nu rata ponturile:

Cristian Dogaru

Redactor-sef BaniiNostri.ro. Are o experienta de sapte ani pe piata de capital. A dat, in preistoria bursei, pozitia de broker pe cea de analist si comentator al evolutiilor pietelor financiare. In articolele publicate a avertizat inca de la sfarsitul anului trecut asupra scaderii cotatiilor bursiere si a anticipat deprecierea mai agresiva a cursului de schimb in a doua jumatate a anului. Chiar daca performantele trecute nu reprezinta automat o garantie pentru cele viitoare, principalul sau atu ramane echidistanta fata de furnizorii de servicii si produse financiare, postura din care poate apara eficient interesele clientului incoltit de ofertele subtile de marketing (solicitantul de credite, deponentul, investitorul in fonduri mutuale, speculatorul la bursa etc.).