Banii publici ::: Articol

Provizoratul de neclintit

de dr. Teodor Brates - 28.01.2010

A- A+

La o distanta de numai o zi, premierul Emil Boc a fost pus in situatia de a medita la aceeasi tema: hibele reglementarilor referitoare la achizitiile publice, hibe care dainuie de multa vreme, in ciuda faptului ca s-a promis, tot de atata vreme, ca vor fi eliminate.
Prima data a primit semnale directe din partea ambasadorilor statelor membre ale UE acreditati la Bucuresti. N-am aflat despre "reclamatii" din comunicatul guvernului si nici din povestirea premierului - in fata presei - dupa plecarea oaspetilor de la Palatul Victoria. Au spus-o cei care au sesizat, in termeni neechivoci, ca numeroase firme straine prezente in tara noastra au semnalat propriilor ambasadori ca se tergiverseaza deciziile in justitie si se schimba abuziv castigatorul unei licitatii prin anularea nejustificata a procedurilor legale, parcurse - si ele - vreme indelungata. Nu vedem de ce primul ministru nu a spus si ziaristilor care-l chestionau ca i-a anuntat pe ambasadori despre intentia guvernului de a modifica din nou legislatia in materie de achizitii publice pentru a clarifica si simplifica procedurile cu licitatia. Era o informatie interesanta si "pentru uz intern". Ma rog. A fost optiunea sa in realizarea unei comunicari transparente cu presa.
A doua situatie in care seful guvernului a fost confruntat cu aceeasi tema s-a inregistrat miercuri, 27 ianuarie, la intalnirea cu delegatiile sindicatelor si patronatelor. Nu numai investitorii straini, ci si cei autohtoni se confrunta cu aceleasi mari dificultati. De data aceasta, premierul a anuntat presa ca i s-a adus un astfel de repros. In consecinta, a informat ca se va modifica legislatia in sensul eliminarii situatiilor in care se schimba regulile in timpul jocului. Numerosi castigatori ai licitatiilor afla, stupefiati, dupa consumarea procedurilor, ca au aparut alte reglementari. Ceea ce a devenit, din pacate, o practica destul de des intalnita.
Dificultati, uneori insurmontabile, intervin si atunci cand achizitiile publice sunt legate, intr-un fel sau altul, de accesarea fondurilor comunitare nerambursabile. Este "reteta" sigura pentru pierderea unor sume considerabile, in pofida faptului ca aproape in fiecare sedinta a guvernului se proclama drept prioritate absoluta elaborarea de proiecte bazate pe finantare de la UE. In acelasi timp, din ambele directii - interna si externa - se semnaleaza ca, in cazul achizitiilor publice, valabilitatea procedurilor este verificata atat de institutia autorizata, respectiv Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice, cat si de autoritatile de management pentru programele sectoriale.
Cam acesta este "istoricul" unor contacte prin care realitatile dintr-un domeniu esential al vietii economice si sociale au fost aduse la cunostinta sefului guvernului. Cand, in anul trecut, s-a modificat legislatia in materie de doua ori, s-au dat asigurari ca vor fi ultimele modificari cu statut de provizorat. Asemenea asigurari s-au mai dat de-a lungul ultimilor 15 ani prin emiterea a nu mai putin de 37 de reglementari principale la nivel guvernamental si ministerial in domeniul achizitiilor publice.
Ce se va intampla in continuare, inclusiv cu promisiunile din aceste zile? Orice este posibil, poate doar cu exceptia adoptarii unor decizii bine fundamentate, care sa asigure un minimum de stabilitate si de predictibilitate. Interesele sunt atat de mari in aceasta zona, incat mentinerea unor fisuri legislative reprezinta una dintre modalitatile cele mai lesnicioase de organizare a licitatiilor cu dedicatie. Cum sa se renunte la acest "bun obicei"? Cu asa ceva nu te joci. Nimic nu dureaza mai mult decat provizoratul.

Cuvinte Cheie

(1)Comentarii

raspunde Oameni suntem (din pacate)
Cristian Lungu a scris pe 29 ianuarie 2010, 07:03

Pai dvs. daca ati fi acolo credeti ca ati face altfel ?
Eu va garantez ca nu. Si asta o spun cu siguranta fiindca daca nu veti fi cu "echipa" nu se poate sa existati in structura respectiva. Nu sunteti destul de "bun".
Si mai este ceva; orice om ajunge acolo inseamna ca a bifat "I AGREE". Ori iesi ori nu intri.
Asa e peste tot in lume: unde sunt multi bani este si multa "mizerie".

Aplicand metoda "reducerii la absurd" si tinand cont de valoarea reala a valutei internationale la care inca se raporteaza pietele de marfuri ($), constatam ca desi lumea nu se mai scalda in bani adevarati , mizeria respectiva continua sa existe; ba chiar mai mult se ingroasa.

Presiunea banilor rastoarna orice dar din pacate si omenia.

Sau mai bine zis cum s-ar fi chemat criza daca noi nu am fi inghitit-o ?