Banii publici ::: Articol

Continuitate si schimbare

de Teodor Brates - 04.02.2010

A- A+

Cu siguranta, exponentilor mediului de afaceri (si nu numai) nu le-a scapat vehementa cu care premierul Emil Boc a tratat temele puse in discutie la comitetul interministerial abilitat sa coordoneze accesarea fondurilor nerambursabile puse la dispozitie de UE. Chiar primul-ministru si-a caracterizat interventiile drept "dure", ceea ce este mai putin obisnuit in declaratiile sale publice.
In scurta expunere in fata presei s-a pus accentul pe doua elemente convergente: formularea de propuneri de catre institutiile implicate in procesul achizitiilor publice in vederea "scurtarii duratei in instanta a procedurilor de achizitii publice, inclusiv pentru fondurile europene, cu respectarea principiului legalitatii si a transparentei" si "organizarea unei intalniri cu reprezentantii firmelor care acorda consultanta pentru atragerea de fonduri europene pentru a cunoaste dificultatile cu care se confrunta". Ambele masuri sunt menite sa duca la inca o modificare a reglementarilor referitoare la achizitiile publice. Este - ca sa spunem asa - o vie ilustrare a modului in care este perceput raportul dintre continuitate si schimbare in procesul legislativ, in general si in cazul achizitiilor publice, in special.
Practic, n-a existat si nu exista dezbatere la care sa fie prezent mediul de afaceri la care sa nu se discute despre stabilitatea legislativa. Dupa ce ani la rand s-a vorbit despre "vid legislativ", acum avem de-a face in domeniu nu numai cu un exces in materie, ci si cu modificari si completari repetate, cu o frecventa ametitoare. Sub acest aspect, reglementarile referitoare la achizitiile publice tind sa atinga recordul absolut. Explicatiile sunt diverse, dar la originea lor (marturisita si nemarturisita) se afla accesul la banul public. Este suficient sa se evoce miile de amendamente aduse proiectelor de buget pentru anul in curs pentru a se evalua la toata, amploarea si profunzimea lor, "pohtele ce au pohtit" ale ordonatorilor principali de credite, de fapt - cei mai multi - exponenti ai diferitelor grupuri de interese, nu totdeauna (ca sa fim drepti) reprobabile.
O analiza a modificarilor si completarilor la actele normative privind achizitiile publice arata ca accentul s-a pus pe factorul operativitate si, in acest sens, pe ingustarea posibilitatii de a se formula contestatii care, inevitabil, maresc durata procedurilor aferente. Nimeni nu poate nega necesitatea de a se actiona cu mai multa rapiditate, avandu-se in vedere si modul in care resursele financiare, in special fondurile nerambursabile oferite de UE, se cheltuiesc prin prisma cerintelor de eficienta economica, ecologica, sociala. Numai ca in numele acestui scop de necontestat se tot introduc modificari care permit slabirea instrumentelor de control asupra corectitudinii licitatiilor si contractelor, fara sa mai vorbim despre "portitele" prin care, in procesul efectuarii achizitiilor, mai ales cand este vorba despre investitii, se respecta caietele de sarcini (si acelea intocmite cu multe alte "portite"). Ce garantii exista ca modificarile care se vor opera prin cele doua cai indicate de premier vor determina o mai buna gestionare a banului public (pentru ca, pe fond, tocmai despre aceasta este vorba)?
Pana una-alta, informatiile care au venit de pe santierul Autostrazii Transilvania capata proportiile unei "intamplari" tragi-comice. Depinde cum se impart "rolurile", cine cu tragedia si cine cu comedia. Perdantul este mereu acelasi in toate situatiile de acest gen: populatia tarii. Aici exceptiile sunt - deocamdata si din pacate - excluse.